#3

Vineri 23.noiembrie.2007

Cluj

De aseară am ajuns la Cluj, în cap doar să merg dimineaţă şi să regăsesc raţa mandarin... să vad ce poate noul body.

Dimineaţă... am plecat să plătesc căminu că altfel... după "chel de bani". Următoarea oprire magazinul de pe colţ să cumpăr pită... nu pentru mine, pentru raţe, eu am mâncat o plăcintă cu varză (bunicică). Am ajuns în parc. Din nou nu-mi vine să cred, acelaşi spectacol pe care-l vezi pe la televizor, multe raţe, blânde, care aproape că mâncă din mâna oamenilor... Intrăm în Europa? hmmm... dar unde am fost până acum? Poate că ne mai civilizăm? Dar să las filozofia că eu nu pentru aia am venit... vreau să fotografiez răţoiul.

Mi-am găsit un loc care să-mi placă (soarele ăla puţin care era să fie în spate), am pregătit aparatul şi am început să îmbucătăţesc felii de pâine... sa nu se înnece raţele :). Am lăsat rucsacul în spatele meu, restu de pâine tot acolo pe tufă. Arunc ceva pâine... pentru mituire... iar raţele încep să vină... eu click acolo click dincolo si au mancat tot... încep să-şi piardă interesu. Mă întorc să iau altă felie... nu mai este pâinea... se pare că totuşi încă nu ne-am civilizat destul. Iau rucsacul de acolo, pun lângă mine... ca doar nu ar fi primu rucsac pierdut... şi altă pâine.

Câteva rezultate ale mitei,
un mascul

o femelă

portrete

mascul şi femelă (colaj)

şi în zbor, un răţoi

Despre subiect:
Raţa mare (Anas platyrhynchos) este cea mai frecventă raţă (cel puţin la noi) fiind şi strămoş pentru multe rase de raţe domestice. La noi tot timpul anului, de multe ori iarna în număr mai mare şi tot iarna este gregară (mai multe la un loc), peste tot în zonele cu bălţi/râuri cu vegetaţie. Cuibul de obicei pe sol în ierburi, dar şi în scorburi sau cuiburi vechi de cioară.

Mai târziu plimbarea a continuat în grădina botanică. Ca surpriză plăcută, am reusit să fotografiez o veveriţă... si sunt relativ mulţumit de rezultat. Sper să vă placă şi vouă (asta dacă citeşte cineva asta).

Despre subiect:
Veveriţa (Sciurus vulgaris) animăluţ de până la 30 de cm cu o coadă aproape la fel de lungî, viariabil colorat de la roşu cărămiziu până la aprope negru. Destul de frecventă la noi în ţară acolo unde sunt păduri sau parcuri mari. În unele parcuri s-a învăţat să ia hrană (mai ales nuci) de la oameni. De multe ori mai uşor de găsit urmele ei decât pe ea. De multe ori face cuib ca şi păsările la furca unui copac (o "minge" de crenguţe, iarbă, muşchi cu o intrare laterală), alteori şe adăposteşte în scorburi.

Tot azi o întrebare: care este diferenţa între poză şi fotografie? Habar nu am... poate una e doar click şi alta cică încerci să şi gandeşti înainte de click? Dar sunt sigur că unele poze devin fotografii de referinţă, deci? (care nu are ce face este binevenit să răspundă la asta) Răţoiul nu a fost de găsit, poate altă dată. Dacă nu, poate, odată voi pune aici una dintre fotografiile vechi... o frumuseţe (de pasăre, nu era vorba de fotografie sau poză????).

#2

Miercuri - 21 noiembrie 2007

Dimineaţă de noiembrie

Sfârşit de noiembrie cu ceaţă pe vale şi brumă peste tot, frig dar a ieşit soarele şi e senin, cel puţin aici. De mult nu a mai zâmbit atât soarele. :)

Am plecat afară. Deşi e frig, acum că bate soarele este mai cald decât în casă.
Peste noapte gheaţa a îmbrăcat totul: ce a mai rămas din florile de peste vară, fructele rămase, fire de iarbă, crenguţe.

Toate au căpătat forme fantastice, acoperite fiind de turnuri şi turnuleţe, aşchii, rozete şi alte forme în care a "crescut" gheaţa.
Totul este monoton acum de la distanţă, aproape într-o singură culoare. Totuşi în tufe a mai rămas din vară câte un stro de culoare: o frunză colorată în verde şi vişiniu de mur, o frunză galbenă de salcie sau cate o tufă plină plina de măceşe sau poame de păducel.

Aveam în cap dorinţa de a fotografia nişte păsări. Văzute dar mai ales auzite o mulţime de păsări: piţigoi de multe feluri, trogolodiţi care ţipau din tufe, cocoşari se auzeau pe vale, sunete de flaut în depărtare de la mugurari, cate un sunet prelung ca un scâncet de la un şorecar, gaiţe care răpitori imitau şi multe altele.

Am vrut să plec singur, Lăbuş nu s-a lăsat deşi l-am tot gonit şi... cu mine a venit.

Oricum treabă a făcut, mai mult pentru el, şi 5 căprioare şi 2 vulpi a scos dar tot doar pentru el, departe de ochiul aparatului de fotografiat.

Gheată a fost dimineaţă iar mai târziu soarele în mii şi mii de stropi a tranformato. Peste tot în câmp licărind mii şi mii de ochi mici.

Iar de aproape fiecare ochi în el o lume inversă închisă avea.

Păsări... cu ele nu am prea reuşit.

cosmln

#1

Luni - 20 noiembrie 2007

O prima scurtă notă:

Săptămâna trecută (joi) am primit noul meu aparat de fotografiat, Canon 40D. dar până ieri (19.noiembrie.2007) încă nu am apucat să mă "joc" cu el.

Este cu adevarat o bijuterie iar un review profesional în care să studiaţi cam ce doriţi voi găsiţi la: canon40d

Prima impresie a fost diferenţa uriaşă faţă de ce eram obişnuit (350D şi 400D ).
Următoarea impresie: habar nu aveam cum pornesc LiveView, cum schimb diafragma... cîteva minute de butonări şi de studiu al manualului şi am aflat... e genial (ce sunt alea cu altă ocazie sau google voi).

Pentru cei care nu au ieşit din casă zilele astea (dar poate totuşi au văzut la televizor) vremea a fost şi este rea e ceva vreme deja.

Totuşi aveam bijuteria şi eu... am plecat un pic la plimbare prin Timişoara (pentru cei care nu ştiu am fost căteva zile pe acasă, plec dimineaţă). Nu am prea avut ce să fac iar lumina existentă nu m-a ajutatprea mult astfel că am lucrat cu niste caracateristici nu tocmai de invidiat: timp de expunere circa 1/200, diafragma 5,6 şi !!! ISO800.

Puteţi vedea două dintre rezultate (eu sunt foarte mulţumit):

Troglodytes troglodytes sau mai pe româneşte: ochiul boului, pănţăruş dar mie îmi place să-i spun troglodit.

Câteva cuvinte despre:

Are dimensiunea de circa 10 cm, iar asta face din ea una dintre cele mai mici păsări de la noi (există doar două specii mai mici la noi în ţară... mă refer la cele obişnuite), De găsit cam în toată ţara pe unde sunt păduri cu tufe (de la munte până la câmpie) . Cuibul este sferic/oval, cu o gaură laterală de acces, mascat de licheni şi muşchi, construit de regulă pe sol sau între rădăcini ori crăpături de piatră sau într-o scorbură largă. Iarna coboară în zonele de şes, mai adăpostite, fiind văzut (dar mai ales auzit) adesea în grădinile şi parcurile oraşelor.

Corvus frugilegus sau mai pe româneşte: cioara de semănătură.

Câteva cuvinte despre:

Pasăre mare de circa 47 cm. Observată de multe ori în stoluri uriaşe de mii de exemplare (mai ales iarna). Cuibăreşte, şi poate fi observată cu precădere în regiuni de câmpie, în colonii, uneori de sute de cuiburi. Cuiburile le instalează în arbori, adesea mai multe pe acelaşi copac. Penajul este negru cu reflexe metalice.

Pentru alte întrebări... cine vrea să ma găsească... mă găseşte.

cosmln