#3

Vineri 23.noiembrie.2007

Cluj

De aseară am ajuns la Cluj, în cap doar să merg dimineaţă şi să regăsesc raţa mandarin... să vad ce poate noul body.

Dimineaţă... am plecat să plătesc căminu că altfel... după "chel de bani". Următoarea oprire magazinul de pe colţ să cumpăr pită... nu pentru mine, pentru raţe, eu am mâncat o plăcintă cu varză (bunicică). Am ajuns în parc. Din nou nu-mi vine să cred, acelaşi spectacol pe care-l vezi pe la televizor, multe raţe, blânde, care aproape că mâncă din mâna oamenilor... Intrăm în Europa? hmmm... dar unde am fost până acum? Poate că ne mai civilizăm? Dar să las filozofia că eu nu pentru aia am venit... vreau să fotografiez răţoiul.

Mi-am găsit un loc care să-mi placă (soarele ăla puţin care era să fie în spate), am pregătit aparatul şi am început să îmbucătăţesc felii de pâine... sa nu se înnece raţele :). Am lăsat rucsacul în spatele meu, restu de pâine tot acolo pe tufă. Arunc ceva pâine... pentru mituire... iar raţele încep să vină... eu click acolo click dincolo si au mancat tot... încep să-şi piardă interesu. Mă întorc să iau altă felie... nu mai este pâinea... se pare că totuşi încă nu ne-am civilizat destul. Iau rucsacul de acolo, pun lângă mine... ca doar nu ar fi primu rucsac pierdut... şi altă pâine.

Câteva rezultate ale mitei,
un mascul

o femelă

portrete

mascul şi femelă (colaj)

şi în zbor, un răţoi

Despre subiect:
Raţa mare (Anas platyrhynchos) este cea mai frecventă raţă (cel puţin la noi) fiind şi strămoş pentru multe rase de raţe domestice. La noi tot timpul anului, de multe ori iarna în număr mai mare şi tot iarna este gregară (mai multe la un loc), peste tot în zonele cu bălţi/râuri cu vegetaţie. Cuibul de obicei pe sol în ierburi, dar şi în scorburi sau cuiburi vechi de cioară.

Mai târziu plimbarea a continuat în grădina botanică. Ca surpriză plăcută, am reusit să fotografiez o veveriţă... si sunt relativ mulţumit de rezultat. Sper să vă placă şi vouă (asta dacă citeşte cineva asta).

Despre subiect:
Veveriţa (Sciurus vulgaris) animăluţ de până la 30 de cm cu o coadă aproape la fel de lungî, viariabil colorat de la roşu cărămiziu până la aprope negru. Destul de frecventă la noi în ţară acolo unde sunt păduri sau parcuri mari. În unele parcuri s-a învăţat să ia hrană (mai ales nuci) de la oameni. De multe ori mai uşor de găsit urmele ei decât pe ea. De multe ori face cuib ca şi păsările la furca unui copac (o "minge" de crenguţe, iarbă, muşchi cu o intrare laterală), alteori şe adăposteşte în scorburi.

Tot azi o întrebare: care este diferenţa între poză şi fotografie? Habar nu am... poate una e doar click şi alta cică încerci să şi gandeşti înainte de click? Dar sunt sigur că unele poze devin fotografii de referinţă, deci? (care nu are ce face este binevenit să răspundă la asta) Răţoiul nu a fost de găsit, poate altă dată. Dacă nu, poate, odată voi pune aici una dintre fotografiile vechi... o frumuseţe (de pasăre, nu era vorba de fotografie sau poză????).