16 decembrie 2007... pe râul Timiş, lângă localitatea Urseni (la câţiva kilometri de Timişoara)
Pe unde e linia galbenă am fost şi eu :)Zi urâtă, închisă şi nepotrivită pentru scopul meu principal... să fac fotografii. Până la urmă sa dovedit a fi nepotrivită şi pentru scopul secundar... sa văd păsări... foarte puţine, altădată acolo erau cu mult mai multe păsări. Partea bună e că jos era destulde îngheţat şi de data asta nu am făcut tocuri.
Cum spuneam lipsă de păsări... dar au început să fie văzute când plecam deja înapoi iar lumina deja era şi mai "bună". Poate am văzut aşa puţine că am mers atât de târziu? Abia am ajuns pe la 12 si ceva acolo.
Până la urmă din cele circa 70 de shoturi am găsit două care sunt mai cumva în rest pauză.
Piţigoiul codat (Aegithalos caudatus) pasăre mică ~10cm cu tot cu coadă, fără este ca o nucă cu pene, cioc şi ochi. Apare la noi în două forme: una cu cap alb şi una cu cap dungat (ca şi cea din fotografie). Cea cu cap alb este considerată formă nordică dar la noi procentul este cam 50/50. Pe cât este de mică pasărea pe atât este de mare cuibul: un ovoid lung de circa 20 cm şi lat de circa 10 cm. La exterior din păr, muşchi şi licheni toate cusute cu fire de păianjen... o bijuterie. Înteriorul este umplut cu pene şi nu rar in martie cînd face cuib se poate vedea un piţigoi cu o pană, mai mare decat el, zburând grăbit spre cuib.
Egreta albă/mare (Egretta alba) este o specie tot mai des văzută acum. Nu cu mult timp în urmă a fost în pragul dispariţiei. Şi oare de ce: din cauza humanoizilor care se cred stăpâni pe toate iar de data asta din cauza femelelor lor care doreau egrete la pălărie. Asă că masculii mereau în mai câd face cuib şi da cu puşca in tot ce se poate şi omoară de două ori şi adulţii care purtau penele numite egrete şi ouălele deja în cuiburi... În fotografie se pot observa şi doi stârci cenuşii (Ardea cinerea)... asta pentru eventuali cârcotaşi :))
