#5

alt sfârşit de săptămână, alte zile de Cluj, alte cursuri

Vineri 30.noiembrie.2007 Cluj-Napoca

Dacă sunt aici atunci trebuie să merg să caut raţa, şi acum fără succes... dar au fost altele. Multe alte păsări au fost răbdătoare cu mine şi s-a mai întâmplat ceva frumos azi... a nins. A nins frumos, a acoperit tot ce era rău şi murdar. Totuşi nu a fost destul de puternică... a durat doar o zi.

Lacul din parc a îngheţat şi aici au mai rămas doar câteva raţe acolo unde intră Someşul, în schimb pe râu păsări noi au fost pescăruşii, care de departe au putut fi observaţi trecând în zbor: grupe grupe, mai mari mai mici.

La râu doar raţe dar pe măsură ce acestea primeau "mită" au început să apară şi pescăruşii pe care era o plăcere să-i urmăreşti cum "vânau" pâinea din aer, iau uneori se bateau cu raţele sau între ei. Poate o să întrebaţi ce pescăruşi sunt ăia... aici nu este mare... acolo sunt pescăruşi.

Mulţi pescăruşi pot apărea în interiorul ţării, chiar să cuibărească iar de data asta prezenţi au fost pescăruşii răzători. Acum ei sunt în penaj de iarnă (vara au penele de pe cap colorate în negru ca ardezia). Şi tot acum se pot vedea păsări cu pene albe sau cu pene maro în aripi (cei cu pene maro sunt cei tineri).

Pescăruşul râzător (Larus ridibundus) poate cel mai frecvent pescăruş din România, dar sigur cel mai frecvent din interiorul ţării, cuibărind uneori în colonii de sute de exemplare. Foarte interesant la el este schimbarea coloritului iarna/vara. Întâlnit aproape pe orice baltă dar cuibăreste foarte izolat uneori la mare depărtare de locul de hrănire. Foarte des văzut la gropile de gunoi sau după tractoarele care ară.

Pe lângă pescăruşi şi raţe, iar printre ele un răţoi atât de nedumerit de ce fac pescăruşii încât a început să se scarpine în cap... cu piciorul că nu are mîini săracu de el :)

tot la festin au început şi ciorile să apară, iar eu m-am bucurat mai ales de prezenţa unei ciori grive care m-a suportat destul de mult încât să fac nişte fotografii de care să fiu mulţumit.

Ciora grivă (Corvus cornix) specie destul de frecventă în pădurile din zonele joase. Uneori şi în oraşe sau alte aglomerări umane mai ales în Delta Dunării. Este considerată a fi foarte stricătoare mai ales din cauză ca mâncă ouăle/puii altor păsări. Cuibul, singuratic şi nu în colonii ca şi cioara de semănătură, de obicei situat la mare înălţime dacă nu în tufe spinoase.

După spectacolul dat de păsări pe Someş, a început natura să dea spectacol prin ninsoare la început mai timidă apoi mai dezinvoltă încât m-am decis să plec în grădina botanică. Ar fi putut să fie un teren de "vănătoare" frumos pentru fotografiat. Şi chiar a fost.

Cocoşarul sau sturzul de iarnă (Turdus pilaris) este foarte frecvent mai ales în perioada de iarnă dar de câteva zeci de ani acesta şi cuibăreşte în România, mai ales în Transilvania. În parc era adunare mare printre crengile unei sâmbovine (Celtis australis) în căutare de fructe.

În această ultimă ninsoare puteţi vedea şi ninsoarea... şi era doar la început... ce frumos a fost.

Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus) specie frecventă mai ales în zona deluroasă şi de munte. Iarna d emulte ori în stoluri de zeci/sute de exemplare. Are o predilecţie pentru fructele de vâsc, contribuind la răspândirea/diseminarea acestuia.