asta e foarte probabil ultimul post care apare aici... blogul meu s-a mutat la:
http://cosmln.nature4stock.com/

sper sa ma vizitati si acolo.... inca este in lucru.

cosmln

#12

Pe langa Atena - zone salbatice, ziua 3

Ziua de 28 aprilie am decis sa o petrecem in salbaticie asa ca dimineata am plecat sa vizitam Parcul National Parnitha.
Trupa noastra a crescu: Gabriela, mama ei si subsemnatul.
Prima impresie a fost de dezamagire din cauza peisajului... in incendiul din 2007 a ars aproximativ 60% din suprafata parcului. Pacat, pacat...
Un aspect:
Am mers pana mai sus de 1000 de metri dar cum acolo sus totul era ars am decis sa coboram mai jos si ne-am oprit undeva pe la 700 unde am parcurs o carare spre niste chei.

Alte impresii:
- totul este diferit de ce cunoasteam: flora/fauna
- desi nu exisa o administratie ca aici se vede mana omului, dar nu in sensul rau
- desi exista drumuri pana sus de tot nu stirbesc cu nimic din frumusetea locului
- curat
- peste tot unde exista vizibilitate/belvedere exista un loc de parcare curat...
- partea rea e ca nu se pot face niste fotografii de ansamblu prea bune apa fiind incarcata pana la refuz cu vapori

Flora si fauna:
- foarte frecventa este aceasta specie de Phlomis, probabil fruticosa- dar cele mai mari emotii le-am avut cand am vazut/gasit primele (de fapt primele au fost gasite de Gabriela) exemplare de Ophrys oestrifera (probabil)- si o alta orhidee Orchis quadripunctata- Ascalaphus ottomanus ??? (sper ca am determinat bine), un fel de amestec libelula-fluture-si mai stiu eu ce dihanie- si ultima imagine: un "gandac bijuterie" (jewel beetle) din genul Anthaxia, pentru numele intreg mai trebuie asteptatDupamasa am decis sa schimbam zona si am plecat spre Insula Salamina unde am ajuns impreuna cu masina trecand cu feribotul. A fost extrem de ieftin (fata de experienta din Romania -> Bulgaria), cca 6 euro in total (masina si 3 pasageri). Aici ne-am plimbat pe insula ajungand pana la localitatea Kanakia.
Tot aici am facut si plinul (am gasit combustibil mai ieftin) iar in statie am avut surpriza sa gasim un roman la lucru acolo (de la Resita).

Din nou aceleasi sosele perfecte agatate pe stiu unde si un peisaj incredibil.

Cateva imagini din zona:- aceasta insula era plina de pescarusi (Larus michahellis) din ce am putut vedea, de fapt e si singurul pescarus pe care l-am vazutPe plaja care se vede (din ultima fotografie) am adunat si primele scoici de la Marea Egee. :)
Iar in locul acela am facut fotografii la niste orhidee extraordinare (cel putin pentru mine), genul Serapias... probabil nu voi reusi sa ajung la nivel de specie (voi vedea).
Inapoi spre Atena... sfarsitul zilei 3, urmeaza vizitarea Acropolisului si din nou spre sud la mare. ;)

#11

La sud de Atena - spre mare, ziua 2

Ne-am decis sa mergem spre sud pe peninsula Attica cu destinatia Templul lui Poseidon. Acesta se afla pe un promotoriu (Capul Sounio) langa localitatea Kato Sounio.
Cateva imagini din zona:O surpriza placuta a fost sa vad si sa fotografiez potarnichea de stanca (inca nu sunt absolut sigur de specie), probabil Alectoris chukar... doua fotografii:
Alte specii mai ineresante si fotografiate din asociatiile caracteristice, maquis and garrigue:
- Cistus salvifolius
- Cistus incanus
- Cytinus ruber o planta parazita pe radacinile de Cistus
- Euchloe ausonia (un fluture care apare rar si in Romania, mai ales in zona Canaraua Fetii)
Inapoi spre Atena am oprit langa Anavissos unde am oprit intr-o aceeasi asociatie vegetala garrigue, unde am avut neplacuta surpriza de a gasi un exemplar mort de Testudo marginata. Mai departe am oprit intr-un mic golfulet unde am vazut si primii arici de mare.
Cateva fotografii:Si din nou inapoi spre Atena.

#10

Atena, ziua 1

Atena e fantastica, e uriasa, e pestrita, e civilizata, e salbatica.
Pe toate le gasesti acolo.

Cum spuneam in 26 aprilie a fost primul nostru contact cu Grecia, o vedeam...

Pentru aceasta zi ne-am decis sa vedem Gradinile Nationale.

Inainte de ajunge la aceste gradini ne-am oprit la Mormantul Soldatului Necunoscut. Aici paza ese facuta de doi soldati in costum militar national.

O fotografie de aici:

Am intrat in Gradinile Nationale de care am cam fost dezamagit. Multe plante acolo dar in majoritatea covarsitoare a cazurilor nici un fel de eticheta sau altele (poate ca sunt eu biolog si nu ma bucur daca nu am explicatii, poate ca inca eram si obositi si fara prea mult chef).

In mijlocul gradinii o mica gradina zoologica (????) gaini, rate, porumbei, pauni, capre... si alte jivine nu prea salbatice. Tot aici sunt cateva bazine betonate pline ochi de broaste testoase (inca nu stiu de care).

Impresii:
- ma repet... nu pierdeti timpul ca este scurt
- ese fain dar nu exceptional
- mai bine mergeti sa vedeti diferite coline din Atena, acolo veti gasi salbaticie

Cateva imagini de aici (daca stiti numele la ceva ce nu vedeti sa fie inca botezat nu ma supar daca il aflu si eu):

-intrarea:
- broaste testoase:- si un fluture sau molie (cum vreti voi) (daca stiti numele...)
- Acanthus mollis (cred) (despre) (ca o curiozitate click)
- o alta planta, nu stiu unde sa o pun, cred ca e naturalizata pe acolo (sau autohtona) pentru ca am gasit exemplare si in natura mai ales pe langa mare pe stanci (de obicei in culoare violeta)Dupa plimbarea prin Gradinile Nationale am decis sa mergem pe Colina Filopappos unde e mai multa salbaticie si de asemenea vedere spre Acropolis. Cateva fotografii facute de acolo spre Acropole si peste Atena/Pireu.De acolo de sus era interesant sa vezi cum din loc in loc se ridicau oaze de salbaticie.

Dupa plimbarea pe colina un ocol pe strazile inguste ale Atenei... sfarsitul primei zile

#9

Stiu... multa vreme a trecut de cand nu am mai scris aici... timp putin.
Sper ca de acum sa reusesc sa postez mai des... dar e posibil ca acest blog sa se mute la o alta adresa.

Sa incepem "povestea".

Acesta va fi spart in mai multe bucati ca altfel se plictiseste lumea. Acest prim post este doar un rezumat al excursiei.

Nu cu foarte mult timp in urma impreuna cu prietena mea, Gabriela, ne-am cam hotarat sa plecam spre Grecia. Scop dublu: sa-si viziteze mama si sa vizitam Grecia.

In 25 aprilie dimineata am plecat pe urmatorul traseu: Nucsoara (0 KM) -> Ohaba de sub Piatra -> Petrosani -> Tg-Jiu -> Motru -> Dr. T. Severin -> Calafat -> Vidin -> Sofia -> Kulata -> spre Atena (capat de linie) -> inapoi in Romania, Nucsoara (3999 KM).

Impresii de pe drum:
- nu repetati aceasta traversare ... e scuuuuuuuuuump (~32 euro), detalii aici.
- prima impresie in Bulgaria, WOW totul era nou si interesant, dar nu am avut timp sa ne oprim
- si la vama la bulgari te costa: 5 euro vigneta si 2 euro de persoana asigurare
- bulgarii au sosele mai bune decat noi (cel puin drumuri principale)
- nu va apropiati de Sofia, e nebunie chiar si pe centura (am pierdut cam o ora acolo)
- Cheile Kresna (Kresna Gorge) sunt facute de raul Struma si sunt o frumusete (am facut aici o mica pauza la intoarcere)
- cand intrati la greci si intrebati de vigneta o sa rada aia... credeti-ma ca o sa aflati de ce... platiti destul pe autostrazi (cred ca am ajuns undeva pe la 50 de euro in zilele astea... probabil un permis e mai iefin... vedem data urmatoare), cam minim doi euro la cateva zeci de KM
- am intrat la greci spre seara asa ca mare lucru nu am vazut pe la ei, doar ce era in lumina in fata masinii
- in Atena am ajuns pe la 1 noaptea, e nebunie, iar noi nu prea am gasit drum drept acolo (ce bine ca am avut GPS)
- in aceasta prima zi am facut circa 1400KM

Pe noapte am ajuns la mama Gabrielei si somn de voie.

A doua zi am fost trezit de o pasare, habar nu am ce era ca nu am putut sa o vad. Oricum dimineata, frumos iar cand am iesit la balcon am fost deja inconjurati de exotism. Nimic nu semana cu ce cunosteam noi.

Dupa o siesta prelungita am decis sa plecam la plimbare prin Atena.
Aici trebuie sa stiti ca toate semnele, semafoarele si alte chestii de genu au rol doar informativ. Claxoane si alte cele la ordinea zilei, bine ca nu stim greaca :)

Au urmat alte 3 zile de Atena si a urmat excursia spre coasta marii Adriatice, trecand prin Meteora si Metsovo, cu destinatia Igoumenitsa.
Mai tarziu spre nord pentru a vedea Parcul National Vikos-Aoos, dupa care rezervatia Lacurile Prespa -> Thessaloniki -> Bulgaria si inapoi spre casa.

Impresii despre Grecia:
- e frumoasa, e super, e incredibila
- drumurile sunt incredibile (de bune) atat ca si calitate cat si unde sunt aruncate
- mancarea e buna, nu comandati cartofi pe langa carne sau ceva de genu, sunt deja inclusi, in general 10 euro de persoana lasi acolo, la fel nu va asteptati sa va serveasca prea mult chelnerii
- cazare buna se gaseste in general cam la 35 de euro, au fost si exceptii -> dormit in masina
- vegetatia/fauna sunt incredibile
- timpul e scurt, asa ca nu lasati nimic pe maine
- deja v-am spus ca semnele/semafoarele sunt cu caracter informativ
- cel putin soferii nu sunt prietenosi... ca sa nu spun altceva
- cand cumparai conbusibil verificati preul la mai multe statii, variaza foarte mult pe aceasi strada, variaza de pe la 1,15 pana la 1,4 euro (rotunjit)
- multe din benzinarii nu ar exisa in Romania, doar o pompa sau mai stiu eu cum la parterul cladirii
- politie rar am vazut pe acolo, nici nu am avut probleme
- zonele protejate in Grecia sunt parca mai pe harie decat cele din Romania, nu am gasi nici un fel de administratie sau altceva pe unde am umblat, desi sa fim sinceri se vedea mana cuiva acolo
- daca e un peisaj frumos undeva in general exista si o parcare

Prin Romania am lua pana la Severin acelasi raseu dupa acea am decis sa mergem prin Orsova -> Caransebes -> Hateg.
Nu va sugerez sa faceti asta pentru o vreme. Drumul Orsova -> Caransebes este complet distrus. Acei circa 90 Km au fost facuti in circa 4 ore (cu o scurta pauza de mancare si o abatere pana la Baile Herculane).

Inapoi la Nucsoara (data de 4 mai puin trecut de 23) kilomerajul arata 3999 KM fix.
Un drum lun si mai lung pentru Gabriela care pana aici si dupa aia inapoi acasa a mai adaugat mai mult de 1000 de KM.
Si tot ea a condus ot drumul ca eu inca nu am permis.

Asa cum am spus vor urma mai multe posturi cu mai multe detalii, imagini...

#8

În toată ţara ninge... aici nu

16 decembrie 2007... pe râul Timiş, lângă localitatea Urseni (la câţiva kilometri de Timişoara)

Pe unde e linia galbenă am fost şi eu :)

Zi urâtă, închisă şi nepotrivită pentru scopul meu principal... să fac fotografii. Până la urmă sa dovedit a fi nepotrivită şi pentru scopul secundar... sa văd păsări... foarte puţine, altădată acolo erau cu mult mai multe păsări. Partea bună e că jos era destulde îngheţat şi de data asta nu am făcut tocuri.

Cum spuneam lipsă de păsări... dar au început să fie văzute când plecam deja înapoi iar lumina deja era şi mai "bună". Poate am văzut aşa puţine că am mers atât de târziu? Abia am ajuns pe la 12 si ceva acolo.

Până la urmă din cele circa 70 de shoturi am găsit două care sunt mai cumva în rest pauză.

Piţigoiul codat (Aegithalos caudatus) pasăre mică ~10cm cu tot cu coadă, fără este ca o nucă cu pene, cioc şi ochi. Apare la noi în două forme: una cu cap alb şi una cu cap dungat (ca şi cea din fotografie). Cea cu cap alb este considerată formă nordică dar la noi procentul este cam 50/50. Pe cât este de mică pasărea pe atât este de mare cuibul: un ovoid lung de circa 20 cm şi lat de circa 10 cm. La exterior din păr, muşchi şi licheni toate cusute cu fire de păianjen... o bijuterie. Înteriorul este umplut cu pene şi nu rar in martie cînd face cuib se poate vedea un piţigoi cu o pană, mai mare decat el, zburând grăbit spre cuib.

Egreta albă/mare (Egretta alba) este o specie tot mai des văzută acum. Nu cu mult timp în urmă a fost în pragul dispariţiei. Şi oare de ce: din cauza humanoizilor care se cred stăpâni pe toate iar de data asta din cauza femelelor lor care doreau egrete la pălărie. Asă că masculii mereau în mai câd face cuib şi da cu puşca in tot ce se poate şi omoară de două ori şi adulţii care purtau penele numite egrete şi ouălele deja în cuiburi...
În fotografie se pot observa şi doi stârci cenuşii (Ardea cinerea)... asta pentru eventuali cârcotaşi :))

#7

De ceva vreme nu am avut internet... şi nici timp să scriu.
Acum am şi net şi ceva timp...

9 decembrie 2007

Pişchia... localitate nu foarte mică la circa 25 de km NNV de Timişoara, iar la 1-2km se află pădurea Pişchia şi acumularea de la Murani (sau de la Pişchia... fiecare cum vrea). O mică rezervaţie ornitologică (declarată pentru păsări)... dar teren privat... aşa ca fiecare face ce vrea... sau mai exact ce vrea/ce te lasă proprietarul. Până la urmă ni s-a dat voie să întrăm.

Dimineată nu foarte rece iar cerul când şi când senin. Am ieşit la numărat de păsări/fotografiat/sau doar ieşit afară :)

Nu foarte multe păsări (câteva sute de raţe... mai ales raţe mari).
Ca de obicei cîteva fotografii însoţite de câteva date despre cine este acolo.

Raţe mari (Anas platyrhynchos)... despre ele nu mai spun nimic... puteţi citi în altă intrare de blog (dacă vreţi)

Raţa sunătoare (Bucephala clangula) specie care apare la noi numai iarna când vine din Nordul Europei sau din Siberia... deşi poate că uneori cuibăreşte la noi (uneori fiind observată vara). În fotografie sunt trei masculi, femela este colorată în cenuşiu-deschis, cu capul cafeniu închis.

Sticletele (Carduelis carduelis) se adună iarna în stoluri gonind peste câmpii în sunet de sticle sparte "stiglitz-stiglitz" căutând plante cu seminţe... mai ales scaieţi. Vara pot fi auziţi perechi perechi în parcuri, grădini şi mai rar în păduri prin vârfuri de copaci unde-şi construiesc cuibul.


Piţigoiul de stuf (Panurus biarmicus) este întâlnit mai ales iarna prin locurile cu mai mult stuf. Aici hoinăreşte în grupuri de circa 10-20 de exemplare după seminţe de trestie şi de papură. În fotografie este un mascul femela fiind mai brunie şi lipsindu-i acea "mustaţă".

Deşi fără prea multe succese ornitologice sau fotografice totuşi a fost o zi în aer liber, o zi superbă şi... cu tocuri de nămol.

sper că mâine (16 decembrie să mai ies un pic pe undeva... poate revin :) )